Din câte îmi spun majoritatea cocalarilor care trec pe lângă mine pe stradă, am înțeles că aș fi ”ruacăr”. Și presupun că asta înseamnă că nu-mi plac manelele. Tot conform lor, cea mai mare pedeapsă pentru mine ar fi să fiu obligat să ascult manele – de aceea unii dau muzica mai tare când trec cu mașina pe lângă mine. Este într-adevăr o pedeapsă pentru mine, deoarece volumul muzicii îmi acoperă vocea, orice aș avea de spus – mai puțin dacă se întâmplă să găsesc pe jos un megafon lăsat aiurea de vreun boschetar.
Bun, până aici, cred că mai mulți – chiar foarte mulți – se află în aceeași situație (poate nu-s catalogați direct drept ”ruacări” prin exclamații urmate de râsete ca de babuin). Însă cel mai dureros este când ești la vreun cunoscut acasă, și fie ei, fie vreun vecin, ascultă manele. Sau la vreun majorat/petrecere la care toată lumea s-a îmbătat, și deci POATE asculta manele (așa cum am mai spus, eu nu consum niciun fel de alcool, din convingere – cu excepția cupei de șampanie, când dă toată lumea ”noroc”).
O astfel de situație s-ar putea rezolva foarte simplu – rogi frumos cunoștința sau vecinul să schimbe stilul. Însă asta nu prea funcționează. Un non-manelist/non-manelar (zis și ”ruacăr”, indiferent de preferințe muzicale) ar deveni foarte iritat în acest moment. Ar găsi un motiv să plece, sau s-ar ține de capul cunoștinței/vecinului să schimbe. Sau pur și simplu ar sta nervos tot restul timpului petrecut acolo.
Dar eu cred că există și o altă soluție… una care poate fi extraordinar de mârșavă prin natura sa pasiv-agresivă, sau poate fi foarte amuzantă – depinde de anturaj: analiza pe ”text”.
Nu, nu mă refer la a analiza versurile cântecului și a enumera greșelile gramaticale – ce dracu’, ar dura prea mult! Nu, eu mă refer la analiza ”mesajului”. Și dacă e la vedere și videoclipul, nici acesta nu trebuie lăsat neanalizat. Mie mi se pare suficient de distractiv… și e MULT mai plăcut decât să te plângi ”băi, de ce nu schimbă bou’ ăla de pe TarafTV odată! Cum poate să asculre asemenea porcării?”. De fapt, oricât de anti-manele aș fi, eu cred în continuare la libertatea de opinie – și mi s-ar părea discriminatoriu să categorisesc oamenii care ascultă sau creează acea muzică în vreun fel. Asta nu mă împiedică să folosesc cuvântul ”cocalar” și să categorisesc ANUMIȚI oameni ca fiind ”cocalari”. În cazul lor, faptul că ascultă manele e o consecință a statutului de ”cocalar”, și nu invers.
Și pentru că recent am fost forțat să ascult oareșce manele într-un context familial, voi expune și analiza personală a uneia dintre cele ce mi-a fost dat să ascult. ”Capodopera” se numește ”Două suflete într-unul”, și este cântată de Babi Minune și Denisa. Menționez că am ascultat-o a doua zi după examenul la fizică. Să încep, așadar (versurile se pot găsi aici, dar să știți că vor conține și MULTE greșeli de ortografie… deși, probabil așa e cântecul):
Evident, cântecul este unul despre iubire – dorindu-se realizarea unei fuziuni între sufletele celor doi îndrăgostiți. Personal, acest fenomen mi s-ar părea dificil, pentru că dacă sufletul nu se presupune că ar fi alcătuit din materie – ceea ce face imposibilă o reacție de fuziune. Întâmplător – sau poate nu! – astfel de reacții au loc și în Soare.
Inimioarele, în schimb, sunt alcătuite 100% din materie, și existența lor este demonstrată științific. Într-adevăr, prin unirea a două inimi, s-ar obține o altă inimă, mai ”mare”, cel puțin ca masă. Însă aceasta nu cred că ar putea funcționa asemeni unei inimi normale… Și nu cred că mușchiul miocardic are proprietăți elastice suficiente pentru a-l putea întinde ”până la Soare”. Să presupunem, deci, că aceasta își va extinde dimensiunile într-un mod supranatural. Adică îi va crește atât volumul, cât și masa (reușind, astfel, să sfideze una din legile fundamentale ale Fizicii, care spune că materia nu poate fi creată și nici distrusă), suficient cât să parcurgă – prin creștere – distanța până la Soare.
Însă în acel moment, se ivesc două noi probleme:
1. Soarele, fiind o stea, emite o cantitate foarte mare de căldură, și ar pârli acea inimă mare obținută prin fuziunea celor două inimi mici și creșterea supranaturală.
2. Legea atracției universale. Un obiect atât de mare ar genera o nouă forță de atracție, care în mod cert ar modifica mișcarea obișuită a Pământului – și a celorlalte planete, de altfel – și ar genera, în cele din urmă, o Apocalipsă!!
Iată, așadar, acest cântec pare a fi de fapt unul de dragoste. Mesajul care stă ascuns printre acorduri este de fapt despre Apocalipsă (poate, dacă aș fi avut răbdarea să analizez și altceva în afară de refren, aș fi descoperit și informații despre încălzire globală, explozia demografică, terorism și viitoare războaie).
Notă finală: Sper ca această practică să fie preluată și de alții. Nu trebuie să fie o analiză ”științifică”, așa cum a fost cazul la mine – tot ce trebuie să faci este să asculți versurile (în cazul în care nu poți scăpa) și să încerci să găsești legături cu un hobby sau vreo specializare… sau vreo materie din școală care nu ți-a plăcut niciodată. Just have fun – and smile, instead of frowning!
